IUBIREA... un subiect complex, o traire unica.Iubim in diferite moduri, tot ce ne inconjoara : fie ca este vorba de viata, natura,parinti, frati, copii, prieteni, iubiti , animale....sau iubirea divina.Ne lasam coplesiti de sentimente si ignoram ratiunea ....actionand dupa vocea inimii.O sursa de inspiratie ce nu va murii niciodata.Exista in orice om, indiferent de fire sub milioane de forme.Unii o daruiesc mai repede altii asteapta sa o primeasca si apoi raspund.Suntem diferiti si iubim diferit, daca nu te iubeste asa cum te astepti tu, nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta lui/ei.Sunt lucruri care nu se spun ...SE SIMT!
A iubi înseamnă a înceta să trăieşti pentru tine, a face ca toate sentimentele omeneşti, teama, speranţa, durerea, bucuria, plăcerea să nu depindă decât de o singură fiinţă; înseamnă a te cufunda în infinit, a nu găsi nici o limită simţirii, a-ţi închina viaţa unei fiinţe în aşa fel încât să nu trăieşti şi să nu gândeşti decât pentru a o face fericită; a turna măreţie în înjosire, a găsi alinare în lacrimi îndurerate, plăcere în suferinţă şi suferinţă în plăcere; adică a întruni toate contradicţiile.- Honore de Balzac. Dupa cum spune si Balzac iubirea este o traire ce cu greu o poti descrie in cuvinte.Te face sa te simti cea mai importanta persoana, sa crezi ca ai ajuns in Rai , ca lumea este la picioarele tale ...Zbori de fericire si simti cum trupul si sufletul tau ii apartin , ziua este mai frumoasa chiar daca in jurul tau este totul gri...vezi viata cu alti ochii, cei de indragostit/a, adormi gandindu-te la ea/el, te trezesti zambind cand citesti mesajul de " bune dimi ";)), iti insenineaza ziua doar cu o privire, o singura atingere si simti cum iti sare inima din piept....Dar de la momentele de euforie pana la cele de depresie poate fi doar un pas.DE EXEMPLU : un cuplu, se intelegeau foarte bine..El ii spunea vorbe frumoase si ii marturisea sentimente, ea naiva il credea.Cand se intalneau pierdeau notiunea timpului prin parcuri, se sarutau, se imbratisau,radeau de orice, aveau incredere unul in celalalt...totul era frumos pana ea a aflat ca nu era singura din viata lui.Atunci toate clipele frumoase se transforma in jurul ei in minciuni, chiar daca unele sentimente ale lui erau adevarate si cat se poate de sincere.Deruleaza filmul vietii si simte cum cerul alta data senin se intuneca si parca incearca sa o striveasca...cum inima i se frange in milioane de bucati si deodata viziunea se tranforma intr-una alb-negru.
Isi doreste sa stearga toate amintirile...sterge pozele,mesajele..dar nu poate sa nu se gandeasca la clipele frumoase, la momentele alea in care erau indragostiti..si sa nu se intrebe daca acele clipe au fost reale sau pur si simplu o joaca lipsita de sentimente...Sta singura si nu reuseste sa isi faca ordine in ganduri si pe el sa-l inchida intr-un "sertar".Lacrimile nu ii pot alina durerea, nimic nu poate face asta,dar totusi ele curg siroaie pe fata alta data senina si cu zambetul pe buze, acum crispata...Ochii care sclipeau de fericire acum erau tristi si plini de lacrimi...Camera i se parea o celula rece si plina de nepasare..
Privind aceasta imagine ne intrebam...oare merita sa riscam sa ne avantam sa iubim ? Merita sa suferim pt greselile altora? Raspunsul este DA, merita orice.Iubirea este cel mai intens si frumos sentiment, nimic in lume nu se compara cu aceasta traire.Timpul vindeca toate ranile, cicatricile raman, dar amintirile vor fi mereu vii in noi si ne vor aduce zambetul pe buze gandindu-ne la prima strangere de mana, emotiile inainte de primul sarut <3 privirile emotive....Hey dar nu toate iubirile se sfarsesc cu infidelitatea unuia dintre parteneri, se intampla doar daca ai parte de o pers mult prea egoista, care sa se gandeasca prea mult la ea/el.Sunt iubiri care sunt incheiate doar de moarte, sau nici atunci ...poate ca isi continua povestea cand se intalnesc in eternitate..cunosc iubiri de genul asta ;))in familie sunt inconjurata de ele...dintr-o iubire ca aceasta sunt facuta eu , pacat ca eu inca nu am continuat traditia;))
As mai scrie dar timpul ma preseaza, voi continua acest subiect si in alte zile .
Pana atunci iubeste !!!
♥♥♥♥♥♥♥:*:*:**:*:*:*:
♫♥♪☺"Muzica-i suprema, ne ridica pe toti
Multi nu mai pun pret pe sentimente...toti vor doar SEX...dar atunci cand pierd pe cineva isi dau seama ce au avut langa ei(bineinteles ca nu toti)...astazi oamenii renutza foarte usor la iubire...uita sa mai opreasca o clipa in loc si sa priveasca in sufletul lor...uita cat de frumos este sa strangi in brate fiintza ce-o iubesti...uita cat de frumos este sa adormi cu capul pe inima persoanei iubite...sunt sentimente care nu se compara cu nimic...care nu ar putea fi inlocuite cu nimic ce tine de partea materiala...sunt sentimente care nu pot fi cumparate niciodata...indiferent de cati bani am avea...multi nu inteleg valoarea sentimentelor...multi sufera si regreta cand isi dau seama de greseli...SEXUL si BANII nu valoreaza nimic daca nu sti sa iubesti...daca nu sti ce inseamna sa imparti totul cu cineva...sa impari chiar si viatza..sa faci orice pt acea persoana...sa-ti dai si viatza doar ca ei sa ii fie bine...o sa va dati seama poate PREA TARZIU...incercati sa apreciatzi pe cineva cat il aveti alaturi...caci dupa aceea este aproape imposibil sa il mai recuperati...chiar si dupa moarte...dragostea este un sentiment atat de pur...daca nu a-ti simtito sau nu a-ti incercat sa o simtiti nu aveti de unde sa stiti...parerea mea este sa aratati celor din jur ce simtiti pt ei...o imbratisare si un "Te iubesc" pot face minuni...nu numai pt ei..ci si pt voi...asadar...grabiti-va cat inca nu e prea tarziu!!!dragostea nu poate fi comparata cu NIMIC!!!
Isi doreste sa stearga toate amintirile...sterge pozele,mesajele..dar nu poate sa nu se gandeasca la clipele frumoase, la momentele alea in care erau indragostiti..si sa nu se intrebe daca acele clipe au fost reale sau pur si simplu o joaca lipsita de sentimente...Sta singura si nu reuseste sa isi faca ordine in ganduri si pe el sa-l inchida intr-un "sertar".Lacrimile nu ii pot alina durerea, nimic nu poate face asta,dar totusi ele curg siroaie pe fata alta data senina si cu zambetul pe buze, acum crispata...Ochii care sclipeau de fericire acum erau tristi si plini de lacrimi...Camera i se parea o celula rece si plina de nepasare..
Familia este sursa noastra de fericire inca de cand ne nastem, Nici o dragoste nu este atât de profundă, nici o bucurie nu este atât de deplină ca aceea care poate exista în cadrul familiei. Familiile ne pot ajuta să avem tot ce este mai bun în viaţă.Persoanele care ne iubesc fara sa facem ceva, ne iubesc doar prin simplul fapt ca ne-am nascut. Cu ei imparti primul planset, primul zambet, primul cuvant, primii pasi,prima cazatura . Alaturi de ei inveti sa iubesti, sa visezi, sa respecti, sa ierti.Cu toate ca facem greseli si alegeri nu tocmai corecte :D ei sunt persoanele care te sprijina indiferent de ceea ce facem si ce alegem.
